Odată cu conferința DPP4EU 2026 de la Bruxelles, a fost atins un reper tehnic important: normele europene de bază pentru pașaportul digital al produsului (DPP) sunt finalizate. Fraunhofer IPK a anunțat la 1 iunie 2026 că pachetul de norme elaborat în cadrul CEN/CENELEC JTC 24 instituie un cadru coerent și neutru din punct de vedere tehnologic pentru datele privind ciclul de viață al produselor. Astfel se încheie etapa incertitudinii privind principiile tehnice de bază — și începe etapa implementării.
Pentru companiile care au așteptat până acum normele definitive, acesta nu este un motiv de relaxare. Este semnalul de start.
Ce a stabilit CEN/CENELEC JTC 24
Comitetul de standardizare JTC 24 a adoptat mai multe standarde interconectate care, împreună, definesc arhitectura tehnică a DPP. Două norme sunt esențiale:
- EN 18219 stabilește modelul de date și cerințele semantice pentru DPP. Aceasta definește ce informații trebuie să conțină un pașaport, cum sunt structurate acestea și cum este asigurată interoperabilitatea între diferite sisteme.
- EN 18220 reglementează suportul DPP — adică suportul fizic sau digital prin care pașaportul este pus la dispoziție. Aceasta leagă pașaportul de standardul GS1 Digital Link și permite astfel ca un singur URL — de exemplu, sub forma unui cod QR sau a unei etichete RAIN-RFID — să servească drept punct de acces universal la toate informațiile din pașaport.
Cadrul este conceput în mod deliberat ca neutru din punct de vedere tehnologic. Nu impune o anumită bază de date, platformă cloud sau standard proprietar. Ceea ce impune este structura punctului de acces și semantica datelor — restul revine implementatorilor.
De ce EN 18219 este decisivă pentru arhitectura registrului
Consorțiul CIRPASS-2 a recomandat explicit, în poziția sa privind proiectul regulamentului de punere în aplicare referitor la registrul DPP, includerea EN 18219 ca referință obligatorie. Motivul: fără această ancorare, lipsește baza de interoperabilitate dintre sistemele naționale și cele sectoriale.
Registrul în sine — după cum clarifică proiectul regulamentului de punere în aplicare — stochează exclusiv trei puncte de date: identificatorul unic, punctul final al resolverului și codul tarifar. Datele efective ale pașaportului sunt păstrate descentralizat, la producători sau la custozi de date autorizați. EN 18219 asigură că aceste date descentralizate rămân totuși lizibile automat și interoperabile.
Baza de reglementare: ESPR și regulamentele sectoriale
Normele tehnice nu sunt un scop în sine. Ele operaționalizează cerințe stabilite ca obligatorii în Regulamentul ESPR (UE) 2024/1781. ESPR impune ca DPP să conțină „informații actuale și exacte” — o cerință care pur și simplu nu poate fi îndeplinită fără o arhitectură clară a datelor.
Acest aspect devine deosebit de evident în cazul Regulamentului privind bateriile (UE) 2023/1542: datele privind capacitatea, care se modifică pe durata de viață a unei baterii ca urmare a degradării, trebuie menținute permanent actualizate. Aceasta presupune o infrastructură care nu stochează doar date statice despre produs, ci gestionează și actualizări dinamice — la nivel de articol individual, nu doar la nivel de lot.
Lot vs. articol: o distincție cu consecințe majore
Proiectul JRC pentru grupa de produse din oțel — reprezentativ pentru multe alte sectoare — diferențiază sistematic între două niveluri de granularitate a datelor:
- Nivel de lot (Lot): date care se aplică unui întreg lot de producție, precum amprenta de carbon specifică produsului (PCF), care trebuie calculată prin metode compatibile cu ISO 14067 și menținută la nivel de lot.
- Nivel de articol (Item): date care se aplică unui singur exemplar fizic, precum numărul de serie, istoricul reparațiilor sau valoarea actuală a stării în cazul bateriilor.
Această distincție nu este o subtilitate academică. Ea determină modul în care trebuie construite gestionarea datelor, drepturile de acces și procesele de actualizare. Un sistem care gestionează doar ID-uri de lot nu poate îndeplini cerințele la nivel de articol din Regulamentul privind bateriile. În schimb, un sistem exclusiv bazat pe articole individuale nu ar fi scalabil din punct de vedere economic pentru bunuri de masă precum bobinele de oțel.
De la normă la practică: ce trebuie să facă acum companiile
Adoptarea normelor marchează trecerea de la etapa de specificații la etapa de implementare. Concret, aceasta înseamnă pentru companiile din sectoarele vizate:
Pasul 1: Stabilirea strategiei de identificatori
Fiecare DPP necesită un identificator global unic și persistent. Norma EN 18220 și standardul GS1 Digital Link definesc cum trebuie structurat acest identificator ca URL rezolvabil. Companiile care utilizează deja GTINs și structuri GS1 au aici un avantaj de pornire — trebuie doar să își integreze identificatorii existenți în schema Digital Link.
Un GS1 Digital Link conform pentru un produs individual arată, de exemplu, astfel:
https://id.example.com/01/04012345678901/21/XYZ-987654
Aici, 01 reprezintă identificatorul de aplicație GTIN, iar 21 reprezintă numărul de serie. Resolverul din spatele acestui URL redirecționează către diferite vizualizări ale datelor, în funcție de context — consumator, atelier de reparații, autoritate vamală.
Pasul 2: Structurarea modelului de date conform EN 18219
Norma definește câmpurile obligatorii, câmpurile opționale și formatele de date permise. Companiile trebuie să verifice care dintre datele lor actuale despre produse sunt deja conforme cu norma și unde există lacune — de exemplu, în privința scorurilor de reparabilitate, a compozițiilor materialelor sau a informațiilor despre lanțul de aprovizionare.
Pasul 3: Alegerea și implementarea tehnologiei de suport
EN 18220 permite mai multe suporturi: cod QR, NFC, RAIN-RFID și altele. Alegerea depinde de tipul produsului, de lanțul de aprovizionare și de cerințele clienților. Pentru aplicațiile industriale, RAIN-RFID câștigă în importanță: TEKLYNX și-a actualizat deja software-ul CODESOFT pentru a susține schemele de codificare GS1 „++”, cu care URL-urile web pot fi scrise direct în memoria etichetelor RAIN-RFID — o cerință tehnică care rezultă direct din combinația dintre EN 18220 și standardul GS1 Digital Link.
Pasul 4: Asigurarea actualizării dinamice a datelor
Cerința ESPR privind „informațiile actuale și exacte” nu este o sarcină punctuală. Companiile trebuie să stabilească procese care să asigure actualizarea datelor pașaportului la evenimente relevante — reparație, înlocuirea componentelor, revânzare, eliminare —. Aceasta necesită responsabilități clare în lanțul de aprovizionare și interfețe tehnice între sistemele implicate.
Ce mai lipsește: regulamentele de punere în aplicare și termenele sectoriale
Normele de bază există — regulamentele sectoriale de punere în aplicare nu sunt încă finalizate în totalitate. Comisia Europeană lucrează în prezent la acte delegate pentru primele grupe de produse supuse obligațiilor. Bateriile au deja un cadru juridic propriu prin Regulamentul privind bateriile (UE) 2023/1542. Textilele, electronicele și oțelul urmează în cadrul implementării ESPR.
Pentru companii, aceasta înseamnă: arhitectura tehnică de bază este stabilită și ar trebui construită acum. Cerințele sectoriale privind datele vor fi detaliate în lunile următoare — însă cei care așteaptă cu implementarea până la apariția tuturor actelor delegate vor ajunge sub presiunea timpului.
Normele au fost adoptate. Cadrul este stabilit. Întrebarea nu mai este dacă, ci când și cât de bine pregătite vor fi companiile pentru a-și îndeplini obligațiile.
