Începând cu 19 iulie 2026, întreprinderile mari nu mai pot, în principiu, să distrugă anumite articole de îmbrăcăminte nevândute, accesorii vestimentare și încălțăminte. Noua obligație ESPR-Pflicht este mai mult decât o chestiune privind deșeurile: comercianții și producătorii trebuie să documenteze stocurile, motivele, deciziile și predările astfel încât traseul ulterior al unui produs să poată fi urmărit.
Cui i se aplică interdicția
Articolul 25 din Regulamentul privind proiectarea ecologică a produselor sustenabile, ESPR, stabilește data de început la 19 iulie 2026. Sunt vizate grupele de produse enumerate în anexa VII, în special îmbrăcămintea și încălțămintea. Interdicția se aplică inițial întreprinderilor mari. Întreprinderile mijlocii li se vor alătura la 19 iulie 2030; întreprinderile mici și microîntreprinderile sunt exceptate.
Este importantă interpretarea largă a noțiunii de „distrugere”. În formatul de raportare prevăzut de Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2026/2, distrugerea cuprinde suma reciclării, a altor forme de valorificare și a eliminării. Prin urmare, un produs nu este exclus din interdicție doar pentru că este reciclat material. Au prioritate căile prin care produsul rămâne un produs, precum revânzarea, donarea, repararea, recondiționarea sau pregătirea pentru reutilizare.
Excepțiile sunt posibile, dar trebuie dovedite
Regulamentul delegat (UE) 2026/296 descrie cazurile în care distrugerea poate rămâne permisă. Acestea includ produsele periculoase, produsele neconforme din punct de vedere juridic și nepotrivite pentru scopul respectiv sau mărfurile despre care se poate demonstra că încalcă drepturile de proprietate intelectuală. Alte categorii strict delimitate vizează situațiile în care utilizarea sau reutilizarea nu este posibilă în mod obiectiv.
Excepția nu este un câmp de text liber în sistemul de gestionare a depozitului. Operatorul economic trebuie să poată demonstra îndeplinirea condițiilor. Documentele relevante trebuie păstrate timp de cinci ani. Cine mandatează un operator de eliminare ar trebui să coreleze fără echivoc excepția aplicabilă și documentația aferentă cu predarea.
Transparența și interdicția sunt două obligații distincte
Articolul 24 ESPR obligă întreprinderile mari și, începând cu 19 iulie 2030, și întreprinderile mijlocii să publice anual informații despre produsele de consum nevândute eliminate. Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2026/2 uniformizează structura în acest scop.
Printre altele, se raportează:
- numărul și greutatea unităților eliminate pentru fiecare categorie de produse,
- motivele eliminării,
- după caz, excepția utilizată,
- proporțiile aferente modalităților de tratare a deșeurilor,
- măsurile deja luate și planificate pentru prevenirea distrugerii.
Categoriile sunt delimitate, în principiu, prin primele două cifre ale Nomenclaturii combinate; pentru anumite produse se aplică patru cifre. Informațiile pot fi publicate direct pe site sau, în condițiile prevăzute, printr-o trimitere clară la raportul de sustenabilitate.
Prin urmare, o întreprindere poate avea obligații de transparență chiar dacă grupa concretă de produse nu intră sub incidența interdicției distrugerii. Invers, un raport publicat nu înlocuiește dovada că o anumită distrugere a fost permisă.
Ce date trebuie reunite acum
Multe întreprinderi dețin deja informațiile necesare, însă acestea sunt distribuite între ERP, sistemul de gestiune a mărfurilor, portalul de retururi, managementul calității și documentele operatorului de eliminare. Pentru un proces verificabil, fiecare unitate sau cel puțin fiecare grup de stocuri suficient de bine fundamentat trebuie să aibă o referință comună.
Fișa produsului
Fișa produsului ar trebui să includă identificatorul articolului, grupa de produse, codul CN, mărimea sau varianta și operatorul economic responsabil. Clasificările neuniforme duc ulterior la raportări greșite.
Evenimentele privind stocurile
Nu contează doar starea finală „scos din evidență”. Istoricul ar trebui să arate când un produs a fost clasificat drept nevândut, ce căi alternative au fost analizate și cine a aprobat decizia.
Motivul privind calitatea și aspectele juridice
Dacă este necesară o excepție, este nevoie de un motiv structurat și de o dovadă: evaluare de siguranță, rechemare, dispoziție a autorității, investigație privind încălcarea drepturilor sau o altă dovadă permisă. Fotografiile și textul liber sunt adesea insuficiente.
Predarea și tratarea
Cantitatea, greutatea, destinatarul, data și tratarea prevăzută trebuie să rămână corelate cu grupa inițială de produse. Dacă tratarea efectivă nu poate fi determinată, formatul prevede „unknown”; acest lucru nu ar trebui să devină o zonă oarbă sistematică.
Ce rol poate avea un pașaport al produsului
Interdicția distrugerii nu impune automat pentru aceste decizii privind stocurile un DPP ca canal tehnic. Totuși, activitatea privind datele se suprapune în mare măsură cu un viitor pașaport al textilelor: identificator persistent, date despre materiale, operator economic, posibilitatea de reparare și evenimente din ciclul de viață.
Prin urmare, întreprinderile nu ar trebui să creeze un „ESPR-Vernichtungs-Excel” izolat. Este mai potrivit un model bazat pe evenimente, care să poată alimenta ulterior și pașapoarte ale produselor. Un GS1 Digital Link sau un alt identificator persistent poate conecta gestiunea mărfurilor, procesul de retururi și pașaportul extern al produsului, fără ca deciziile interne confidențiale să devină publice.
Controale practice pentru operațiuni
- Blocați înregistrările generale de eliminare pentru grupele de produse înregistrate.
- Solicitați, înainte de aprobare, dovada alternativelor verificate.
- Mențineți un catalog controlat al motivelor și excepțiilor permise.
- Reconciliați periodic numărul de bucăți și greutatea cu documentele operatorului de eliminare.
- Separați datele publice de transparență de documentele confidențiale de verificare.
- Permiteți departamentului de conformitate și responsabililor de date să testeze împreună prima evaluare anuală.
Adevărata provocare nu constă în raportul anual, ci în decizia zilnică de la finalul unui flux de retururi sau al unui ciclu sezonier. Dacă motivul trebuie reconstituit abia după câteva luni, procesul este deja prea slab. Începând cu 19 iulie 2026, trasabilitatea trebuie să înceapă de la momentul deciziei.
